Research
Information
Links
Apariţii editoriale
M. Stavinschi
Astronomia si Academia Romana
Ed. Academiei Romane,
Bucuresti, 2016
Desi scopurile ei vizau la inceput "cultivarea si promovarea limbii si literaturii romane si a istoriei nationale; stabilirea normelor de ortografie obligatorii ale limbii romane", Academia isi va consacra cercetarile celor mai importante domenii stiintifice, din care Astronomia nu putea lipsi.
Iata deci argumentele pentru care Astronomia face parte constant din preocuparile acestui inalt for stiintific, ea fiind prezenta in preocuparile celui mai inalt for de cultura si de stiinta de la inceput pana in zilele noastre, cand este reprezentata, in Academie, prin Institutul Astronomic.
Acestor 150 de ani de astronomie in Academia Romana i-a dedicat o monografie jubiliara dr. Magda Stavinschi, cercetator onorific si fost director al Institutului Astronomic.
Este o trecere in revista a celor mai importante contributii romanesti in astronomie prin intermediul a zece din cei mai ilustri reprezentanti, membri titulari, corespondenti, de onoare sau post-mortem ai Academiei Romane.
Monografia, publicata la Editura Academiei Romane, prezinta pe rand astronomia la inceputul activitatii Academiei, reprezentata pe acea vreme mai mult de geodezi (C.I. Bratianu, C. Barozzi sau Scarlat Panaitescu) si abia mai tarziu de astronomi, cei mai multi cu pregatire matematica si profesori universitari: Neculai Culianu (primul profesor de astronomie la Universitatea din Iasi si primul astronom membru corespondent al Academiei), urmat de Constantin Gogu, Spiru Haret, Stefan C. Hepites, Nicolae Donici, Constantin Popovici, Gheorghe Demetrescu, Constantin Dramba (ultimii trei chiar directori ai Observatorului Astronomic din Bucuresti) sau Calin Popovici si Constantin Parvulescu, primiti in Academie abia post-mortem, dupa 1990.
Pentru fiecare a fost prezentata o scurta biografie, precum si realizarile mai importante in domeniu, inclusiv lista lucrarilor lor de interes astronomic.
Desigur, un loc special il ocupa prezentarea Institutului Astronomic care a fost in doua etape sub tutela Academiei: 1951-1975 si dupa 1990. Aici este prezentata, in mare, evolutia Institutului, subiectul acesta fiind prezentat atat in DVD-ul "Istoria astronomiei romanesti" (M. Stavinschi, Istoria Astronomiei Romanesti, Bucuresti, 2014, ISBN 978-973-0-17090-0), cat si pe situl Institutului www.astro.ro, urmand ca un volum special sa fie dedicat, tot in 2016, implinirii a 150 de ani de la nasterea primului director al Observatorului astronomic din Bucuresti, Nicolae Coculescu.
M. Stavinschi
Astronomul Nicolae Donici, Enigme descifrate
Ed. Curtea Veche Publishing, 2015
A observat si eclipse de Luna, trecerea lui Mercur peste discul Soarelui, cometa Halley, planete, lumina zodiacala. A fondat un observator de astrofizica particular la Dubasarii Vechi, pe malul drept al Nistrului, in 1908, anul in care Spiru Haret semna decretul de infiintare a Observatorului Astronomic din Bucuresti. A comandat instrumentele cele mai moderne pentru cercetarile sale, proiectand si construind el insusi pe cele de care avea nevoie. A contribuit la aderarea Romaniei la Uniunea Astronomica Internationala, fiind primul reprezentant al tarii noastre in acest organism international, unde ne-a reprezentat la primele congrese (1922, Roma; 1925, Cambridge-UK; 1928, Leiden; 1932, Cambridge-Massachussets; 1935, Paris; 1955, Dublin).
A fost membru de onoare al Academiei Romane, membru al Societatii Astronomice Franceze, al celei Germane, al Institutului de la Coimbra (Portugalia) si al altor comitete.
Viata lui a fost cu adevarat spectaculoasa: a urmat practic istoria neamului sau.
Nascut la 1/13 septembrie 1874 la Chisinau, isi va face studiile la Odesa; va pleca apoi la St. Petersburg, unde va deveni membru al Academiei de Stiinte Imperiale, dar va avea si functii administrative in Consiliul de stat; va parasi Petersburgul imediat dupa prima revolutie din februarie 1917, apoi Odesa în 1920, cand bolsevicii ii vor distruge laboratorul, biblioteca, adica tot ce avea mai drag; se va stabili la Observatorul sau de la Dubasarii Vechi pana in 1940 cand va veni la Bucuresti in urma pierderii Basarabiei, se va ingriji de refacerea Observatorului Astronomic "Amiral Vasile Urseanu", apoi va parasi si Bucurestiul in 1944.
Desi era deja septuagenar, celebritatea de care se bucura il determina pe Andre Danjon, directorul din acea vreme al Observatorului de la Paris, sa-i incredinteze mai multe misiuni de observare a luminii zodiacale in Africa.
Mai mult, CNRS - Centrul National de Cercetare Stiintifica al Frantei, cel cu care a avut contracte din 1945 pana in 1960, va fi si cel care-i va purta de grija pana ce Donici va inchide ochii in zorii zilei de 22 noiembrie 1960, asigurandu-i o pensie din fondul pentru cercetatori saraci si internandu-l la sfarsitul vietii intr-o casa speciala din preajma Nisei.
Asa se face ca misterul ultimilor ani ai lui Donici a putut fi dezlegat. Pana cu numai cateva luni in urma nu stiam nici unde si nici cand a murit. Dar iata ca miracolul s-a produs: autoarea a descoperit si documentele aflate in custodia CNRS dar si pe nepoata sotiei lui, Maria Roemmich-Brunswig, domiciliata la Buenos Aires.
M. Stavinschi
Constantin Parvulescu, Erou si cercetator al cerului 1890-1945
Ed. Grafoanaytis, 2015
A fost unul din fondatorii astrofizicii in Romania, a predat astronomia la Cernauti pana in 1940 cand a trebuit sa paraseasca ca atatia alti romani teritoriul cedat Uniunii Sovietice. A fost un adevarat democrat, tinand conferinte atat pe teme stiintifice cat si de sustinere a drepturilor si libertatilor romanilor. A semnalat spartura frontului de la Marasesti, influentand radical mersul Primului Razboi Mondial. In carte sunt prezentate si alte acte de eroism: ale fiului sau (Antares, viitorul savant care a fugit din tara cu o avioneta in 1943 pentru a nu lupta contra aliatilor), ale nepotului sau (Puiu Parvulescu) sau anii de inchisoare ai sotiei sale.
Nu numai copiii lui au primit nume cosmice (Antares si Carina) dar chiar si nepotul pe care abia l-am descoperit in SUA: Constantin Aldebaran Parvulescu.
Prin eforturile autoarei, dr. Magda Stavinschi, s-au recuperat multe documente despre marele astronom dar si despre copiii lui, Antares si Carina Parvulescu, care i-au purtat cu onoare nu numai numele dar si stafeta cercetarilor stiintifice mai departe.
